Silviu Bălace: „Sunt multe lupte şi trebuie să ni le alegem”
Silviu Bălace şi Răzvan Ionilă i-au preluat pe alb-violeţi din mers, în etapa a 3-a, şi au avut un impact imediat asupra echipei. Chiar dacă jocul a prins conturul consistenţei, la final de tur clubul se regăseşte pe penultimul loc în clasament. În parte, acest fapt se datorează şi lipsei celor doi antrenori de pe banca tehnică, după ce aceştia au fost suspendanţi pentru incidentele de la un meci de Liga a V-a, între Galaxy Electrometal şi Progresul Gătaia – iniţial pentru douăsprezece luni, apoi redusă la şase etape pentru Bălace şi nouă pentru Ionilă. Suspendarea a afectat afectat inclusiv activitatea clubului de juniori condus de Bălace, Galaxy Timişoara, şi a lăsat o urmă adâncă pe reputaţia ambilor foşti jucători de la Poli AEK.
Răzvan Ionilă: „Nu poţi să baţi din palme şi să creezi ceva, îţi trebuie doi-trei ani, mai ales cu copii”
Rep.: Când aţi început discuţiile pentru a prelua banca lui Poli?
S.B.: Noi în septembrie am preluat, şi chiar dacă zvonurile au existat mai de demult, discuţiile ample au început cu o lună înainte, la meciul de cupă cu Ghiroda.
Rep.: Ce reţineri aţi avut în acel moment?
S.B.: Pentru mine era pe locul întâi proiectul de la Galaxy şi tot timpul am fost de părere că nu poţi să legi două lucruri şi să le faci perfecte – adică să continuăm la Galaxy şi să ne înhămăm la Poli, să preluăm o echipă din mers pe deasupra. Dar am vrut să ieşim din mediul de copii şi juniori, să ajungem la un nivel superior, să vedem dacă putem face faţă. Nu vreau să mă plâng de nimic, am ştiut ce ne aşteaptă, am convenit când am preluat că mergem până la finalul turului în condiţiile pe care le-am găsit. Cei care au vrut să continue, au rămas lângă noi, alţii au plecat.
Rep.: Care era cea mai mare problemă când aţi preluat echipa şi ce v-a surprins pozitiv?
R.I.: Ne era frică de tinereţea grupului, de faptul că le lipsea experienţa fotbalului la seniori multora, şi în acest context nu puteai avea multe aşteptări de la ei. Apoi am realizat că disciplina de grup era şubredă la majoritatea, fiindcă nu înţeleg ce înseamnă tactică, nu ştiu cum să se poziţioneze faţă de minge, nu cunosc termenii fotbalistici, lucruri elementare pe care trebuie să le ştii când ajungi la seniori.
S.B.: În ciuda acestui fapt, pe mine m-a surprins că majoritatea sunt băieţi de caracter şi au calitate, chiar dacă unii au fost prea cruzi pentru Liga a III-a. S-au pierdut multe în dezvoltarea lor la copii şi juniori, fapt pentru care nu sunt ei vinovaţi, şi atunci e greu să faci faţă unor obstacole când ajungi la alt nivel, se joacă pe puncte, şi n-ai timp să le rezolvi din mers.
Rep.: Un aspect problematic a fost faptul că antrenamentele se desfăşurau dimineaţa, când o parte dintre jucători aveau şi ore la şcoală.
S.B.: Prima condiţie când am preluat echipa era să facem antrenamentele dimineaţa. Cu Galaxy avem alt program după-amiaza şi nu aveam cum să ne încadrăm să desfăşurăm şi antrenamentele de la Poli atunci. Aşa se face că am avut deseori întârzieri la antrenamente, uneori jucătorii plecau mai repede, nu aveai timp să ai discuţii la final de pregătire.
Eforturile astea le-am făcut şi noi când eram tineri. Sunt lucruri pe care dacă ştii cum să le tratezi, profesorii te înţeleg, dacă participi la ore, dacă faci un efort să îmbini cele două lucruri.
Rep.: Cât de important este să le facă pe ambele?
R.I.: Foarte important, însă nici jucătorii nu au ştiut cum să-şi gestioneze programul. Le-am şi spus să le lege aşa cum pot, că nu e o problemă dacă ajung doar la 10.00 ca să prindă de dimineaţa o oră la şcoală. Prea puţini o făceau însă. Nu mai vorbesc de faptul că erau jucători care nici nu aveau şcoală şi tot nu ajungeau la timp la antrenament.
S.B.: Plus că nu ne-au cerut aproape niciodată în acest tur de să facă ceva suplimentar după-amiaza cu cineva. Sigur găseam soluţii. Mai mergeau jucători la sală, dar şi acolo trebuie să ai un program pe care să-l discutăm, să nu lucrezi haotic. Nouă nu ni s-a solicitat, deşi le-am oferit toată deschiderea să discute cu noi. Precum ziceam, nici nu este vina lor, este foarte greu să dezvolţi mental ambiţia unor copii care au dat din plin în fotbalul de seniori.
Rep.: Ce credeţi că a mers conform aşteptărilor voastre şi ce nu aţi reuşit să faceţi?
S.B.: În timpul ăsta foarte scurt, am încercat să conturăm o idee de joc, să le dăm ambiţia să joace cu inima, lăsând la o parte elementele tehnice sau tactice. Nu ştiu dacă au fost doi-trei jucători care au jucat cu inima meci de meci. Asta am şi observat de când am revenit în Timişoara, că nu poţi readuce spectatorii la stadion dacă nu se vede că pui suflet. Le-am şi explicat, orice lucru pozitiv pe care îl fac se vede înzecit la ei. Ei au o şansă mare, în momentele astea în care se cer juniori peste tot. Le-am explicat aceste lucruri, să joace pentru ei. Probabil am şi căzut într-o extremă, fiindcă ei aşa şi jucau, în primul rând pentru ei, deoarece nu am reuşit să creăm un grup foarte unit.
R.I.: Ne bucură însă că am reuşit să rezolvăm problema fazelor fixe, care ne-au costat foarte multe goluri în primele etape. Am lucrat pe asta şi rezultatele s-au văzut. Sau că am reuşit să-i convingem să înceapă cu mingea de jos, fără bubuială, chiar dacă asta implică anumite riscuri. Nu poţi să baţi din palme şi să creezi ceva, îţi trebuie doi-trei ani, mai ales cu copii.
Rep.: Cât de mulţumiţi sunteţi de ceea ce aţi obţinut ca rezultate?
R.I.: Am pierdut puncte destule din lipsa de experienţă. Mă gândesc doar la cele trei irosite cu penaltiuri ratate cu Deva şi Criş, punctele pierdute la Pecica, unde a fost execuţie în direct, şi un punct, două cred că se mai puteau lua din alte meciuri. Deci am pierdut măcar şapte puncte pe mâna noastră.
S.B.: Noi am vorbit înainte de a prelua echipa, că avem nevoie şi de un pic de noroc. N-am prea avut, am fost şi dezavantajaţi, am luat multe cartonaşe roşii aiurea, atât din greşeli ale noastre, cât şi pe seama unui exces de zel al arbitrilor. Eu îmi doream mult mai mult şi cred că se putea mai mult.
Rep.: Sigur vă gândiţi şi la perioada în care aţi lipsit cinci etape de pe banca tehnică, după suspendarea primită în Liga a V-a. În primul rând, cât i-a afectat asta pe jucători?
R.I.: N-ai cum să nu fi afectat. Lucrurile n-au mai mers aşa cum trebuie, mai ales că Silviu din 90 de minute, 100 îi ţinea în priză. Fiind forţaţi şi de neajunsurile lotului şi de improvizaţiile pe care le-am făcut, erau jucători care nu ştiau să stea în teren şi trebuia să stai cu joystickul în mână.
S.B.: Ai nevoie la pauză să le transmiţi ceva, să fii aproape de ei, deci normal că s-a simţit. S-a văzut şi prin rezultate şi probabil că asta s-a şi urmărit.
Silviu Bălace: „Ni s-au imputat nişte lucruri pe care nu le-am făcut”.
Rep.: Ce s-a întâmplat de fapt atunci, la acel meci cu Gătaia, care s-a soldat în primă fază cu suspendarea voastră pe douăsprezece luni?
R.I.: A fost o chestie care se putea întâmpla oricum, oricui, având în vedere situaţia jocului de Liga a V-a, a atmosferei care s-a creat în jurul acelei partide. Anumite personaje din cadrul celor două cluburi, atât al nostru, cât mai ales al lor, au avut un comportament inadecvat de la bun început. Nu poţi să suporţi să te înjure cineva non-stop nouăzeci de minute.
S.B.: Eu am simţit încă din al doilea an de când am deschis Galaxy că îi deranjăm pe unii şi că aşteptau să greşim ceva, pentru a da amploare evenimentului. Totul a culminat cu preluarea lui Poli, când am auzit lucruri cum că vrem să punem mâna pe club, pe stadioane, tot felul vorbe.
Rep.: Sportiv, Galaxy Electrometal avea o reputaţie drept o echipă agresivă.
R.I.: Nu noi am venit cu portbagajele pline cu de toate, pregătiţi de lupte. Ba, mai mult, am acceptat din prima cererea celor de la AJF să filmeze partida. Acum, că au fost intrări dure, de aia este fotbal. Aşa se cere, cu agresivitate. Dacă s-a depăşit limita, asta este problema arbitrului, problema observatorului. De ce nu au oprit meciul? Ca să nu mai zic că toate injuriile către noi veneau fix din spatele observatorului, deci sigur le-a auzit.
S.B.: Dacă se înjură arbitrul sau observatorul, imediat îşi iau măsuri. Dar dacă este asupra jucătorilor, trebuie noi să ne-o asumăm. Admit că am mers să-i cer socoteală acelui om care ne înjura. În rest, abia aşteptau ca cineva să se răfuiască cu persoana respectivă, care era acolo cu mai bine de două ore înainte de începutul meciului, pentru a face atmosferă.
N-am părăsit însă terenul, se vede pe filmare, care până la urmă ne-a ajutat, cine ştie ce spuneau altfel. Îmi asum, nu este normal comportamentul pe care l-am avut, mi-am dorit să joc la Liga a V-a şi am făcut o greşeală, ceea ce se poate întâmpla când pui mult suflet şi te implici cu totul. Nu înţeleg însă de ce toată lumea a dat în mine, de parcă aş fi fost primul om care a greşit? Şi sunt destule exemple la nivel mult mai înalt, în care nu s-au dat sentinţele pe care le-am primit noi.
Rep.: Cum a fost judecata în faţa comisiei de disciplină de la AJF Timiş?
S.B.: Mie mi s-au imputat nişte lucruri pe care nu le-am făcut, începând cu faptul că aş fi sărit gardul. Iniţial, arbitrul mi-a confirmat că nu m-a văzut să fac acest lucru. Apoi, după ce a ieşit raportul observatorului, care spune că am sărit, s-au făcut şi alte rapoarte suplimentare, bătute la maşină, dictate, ca să pară aşa cum îşi doreau unii să fie.
Comisia s-a întrunit miercuri, am fost acolo să mă apăr, dar nu au luat în seamă ceea ce am zis eu. După întrunire a transpirat informaţia că voi primi şase etape suspendare, conform unui articol de regulament. Joi m-am trezit cu douăsprezece luni, iar vineri a venit la Poli un mail că am acea suspendare din orice activitate conform articolului 51 – care de fapt avea o încadrare între 1 şi 6 etape. După care au trecut la articolul 57 şi au dat vina pe un secretar. Este clar că ceva s-a decis între miercuri şi joi.
Şi ca o paranteză, acea comisie nu are nicio calitate, sunt oameni care vin neplătiţi şi împart dreptatea. Am dat o grămadă de bani la AJF acum în amenzi, peste 8000 de lei, o sumă enormă la acest nivel, deci au din ce să plătească oameni cu competenţele necesare pentru a judeca aceste cauze pe viitor.
R.I.: În plus, pe mine m-au acuzat că m-am dus să mă bat. Eu am venit cu probe să ateste că m-am dus să aplanez conflictul, dar n-au vrut să se uite la ele. Au fost trei jucători de la Gătaia în aceeaşi situaţie, care au dat cu pumnul, pe mine m-au lovit, fără ca eu să dau vreun pumn. Ei n-au primit nimic, dar le-au suspendat...terenul.
Rep.: Cine poartă vina pentru această situaţie?
R.I.: Din punctul meu de vedere greşeala numărul unu este a preşedintelui AJF, Romeo Malac. În momentul în care s-a văzut că lucrurile au luat o anumită turnură, ai obligaţia să-ţi asumi o poziţie, pentru că pedepseşti nişte oameni care joacă un rol în fotbalul zonal şi, mai mult de atât, ştii ce caractere sunt. Noi ne-am asumat greşelile, dar de acolo până la a transforma acest moment în cel mai mare scandal al fotbalului timişorean este greşeala sa. Trebuia să ne cheme pe toţi, inclusiv pe cei de la Gătaia, să discutăm pe articole, pe regulamente şi pe fapte. Pentru mine maniera în care a gestionat această situaţie arată că nu este capabil să conducă asociaţia.
S.B.: Normal că presa a preluat tot scandalul şi mie mi s-a defăimat numele. Am suferit mult pe seama asta, mă apasă şi acum, nu mai vorbesc de ce am simţit în acele zile. Presa, asta este, fiecare preia de la fiecare, cu toate că nu au fost acolo.
R.I.: N-a fost nimeni care să ne întrebe şi pe noi punctul nostru de vedere, nici din presă, nici, mai grav, de la AJF. De ce nu îşi asumă comisia de disciplină diferenţa dintre prima sentinţă, de douăsprezece luni, şi cea primită ulterior, de nouă etape mie, respectiv şase etape lui Silviu? Şi îţi zic, dacă puteau să nu-mi dea nicio etapă, nu-mi dădeau nimic, dar n-aveau cum, fiindcă se judeca apelul, nu cauza iniţială. Degeaba m-am dus cu articole, convorbiri şi probe.
Rep.: Adică voi resimţiţi că este o problemă şi cu unitatea de măsură cu care se iau deciziile, că nu există consecvenţă.
S.B.: O săptămână după incidentul de la meciul cu Gătaia, s-a întâmplat ca un jucător să bată alt jucător pe teren şi a primit doar cinci etape. Acum doi ani a fost bătaie cu jandarmii la Biled şi nu s-au luat decizii cu aceeaşi amploare. Am găsit şi noi aceste situaţii căutând precedente şi ni s-a spus de la comisie că „da, dar dacă eram noi, se luau alte decizii”.
Din punctul meu de vedere au fost lucruri intenţionate. Comisia va mai avea să răspundă pentru deciziile luate, o să-şi asume fiecare rolul, inclusiv observatorii care au făcut rapoarte suplimentare, să vedem pe ce dovezi. Plus că apelul s-a tărăgănat semnificativ, trebuia să fie judecat în cinci zile şi a durat o lună. Am cerut hârtii, ca noi să putem veni să ne apărăm cu ceva, fiindcă pentru asta plătim bani, bani pe care noi i-am adunat pentru clubul nostru, cu eforturi semnificative. Nu am primit nimic, deşi am făcut cereri scrise. În schimb, ne-au plimbat de la secretarul AJF-ului la preşedintele comisiei şi înapoi.
R.I.: Inclusiv sentinţa apelului nostru, nu a inclus nicio motivare, nicio referinţă la articolele în baza cărora s-a judecat. În cadrul aceleaşi şedinţe a fost judecată cauza lui Nicolae Costândana, iar în raport se menţionau tot felul de circumstanţe atenuante, că a avut o carieră distinsă, că este la prima abatere – la noi nimic, deşi eram în aceeaşi situaţie.
Rep.: De ce consideraţi că s-a exacerbat situaţia în acest fel? Este drept, în special numele lui Silviu Bălace atrage atenţia.
S.B.: Am fost şi eu un jucător de fotbal. Nu mă interesează ce crede lumea, eu rămân acelaşi. Eu n-am stat la masă cu presa, n-am stat la masă cu suporterii, mi-am văzut întotdeauna de drumul meu. Poate din cauza asta, văzându-mă unii mai închis, în maniera mea de a fi foarte serios şi concentrat pe antrenorat, au considerat că sunt arogant, dar nu este aşa.
Noi, Galaxy, suntem un club foarte mic, şi totuşi mulţi ţintesc să ne bată – aşa o ambiţie măruntă. Am fost acuzat inclusiv că am fost prea dur cu un copil de la noi, pe care l-am luat de umeri şi l-am poziţionat în teren – ca să fie clar, pentru copiii pe care îi antrenez muşc din oricine, pentru că sunt ai mei, pe toţi îi îndrăgesc, şi nu accept ca niciunui copil să i se facă rău.
Rep.: Cum vezi obstacolele în cariera ta de antrenor?
S.B.: Mi-am dat seama că este foarte greu să ajung mai sus fără să fac compromisuri. Nici ca jucător nu am fost ajutat, am crescut pe munca mea, pe suferinţa mea, şi cred că aceeaşi va fi lupta şi ca antrenor, fiindcă este foarte greu dacă nu ai pe cineva care să te împingă din spate.
Nu văd luminiţa la capătul tunelului. Am sperat ca cei din generaţia mea să schimbăm ceva, dar sunt puţini care mai încearcă asta, mulţi fiind mâncaţi de şerpii cei mari. Ne dorim ca în familia Galaxy să nu lăsăm loc compromisurilor, să creştem copii de top, care să fie aşi din punct de vedere mental, capitol la care suntem deficitari, aşa cum se vede şi la jucătorii excelenţi care nu au confirmat afară.
Rep.: Revenind la Poli, ce aţi vrea să faceţi în următoarele luni?
R.I.: În primul rând trebuie bani. Nu este nevoie de mulţi, mergând pe aceeaşi structură de jucători tineri cu câteva completări, jucători cu experienţă în fiecare compartiment, ca cei tineri să aibă curaj, să înceapă să aibă personalitate. Ei n-au avut nici măcar o pregătire de vară corespunzătoare, au venit care de unde. Jucătorii au făcut lucruri foarte bune şi în tur, dar ies în faţă rezultatele şi dacă nu vii la meci, n-ai cum să vezi asta. Cu acest nucleu, condiţii mai bune şi anumite lucruri reglate, în doi-trei ani de zile faci o echipă de senzaţie.
S.B.: Noi sperăm să se ajungă la o discuţie cu factorii de decizie, dacă vor să mai continue cu această echipă, fiindcă trebuie explicat şi acestor copii. Este important să ştim în ce direcţie ne îndreptăm şi să avem condiţiile necesare pentru a permite jucătorilor să crească. Şi eu am nevoie de această certitudine pentru a continua, fiindcă deşi îmi doresc să învăţ ca antrenor la seniori, nu vreau să mă lupt cu morile de vânt. Am proiectul de la Galaxy, muncim să îmbunătăţim infrastructura sportivă din oraş, sunt multe lupte şi trebuie să ni le alegem.