September 10, 2019

Article at Fotbal Vest

A fost candva cel mai puternic Centru de Copii si Juniori din Romania

În 2012, când a avut loc mutarea clubului AC Recaş la Timişoara, pentru a deveni ACS Poli, un argument important a fost cel al continuităţii sportive: existau zeci de jucători seniori şi sute de juniori în Timişoara care aveau nevoie de un club profesionist în cadrul căruia să evolueze. În mod ideal, un club local, care să păstreze capitalul de talentul în Banat.

Acest capital era moştenirea structurii din era Marian Iancu şi în continuare, chiar şi şapte ani mai târziu, contează, căci efectele selecţiei şirete făcute sub conducerea lui Gheorghe Chivorchian reverberează în continuare în cluburile de juniori ale Timişoarei. După puternicele generaţii 1997, 1998, 1999 de la ACS Poli, se remarcă şi generaţia 2003 de la ASU Politehnica, una transplantată în 2013 tot de la clubul care preluase majoritatea roadelor anilor de glorie din deceniul trecut.

ACS Poli a fost o platformă importantă, atât pentru juniorii generaţiilor sus menţionate, cât şi pentru jucătorii din zonă, atât mai tineri, dar şi mai experimentaţi. Unde şi cât jucau Bocşan, Poparadu, Smaranda, Şeroni, Scutaru, Popovici sau Drăghici în Liga 1 dacă nu o făceau la Poli în ultimii ani? Din păcate pentru club, nu a reuşit să-şi monetizeze jucătorii, acesta fiind un factor important la decăderea şi marasmul trăit la alb-violeţi odată cu apariţia problemelor financiare, din 2015 încoace. În mod anume, conducerea clubului, indiferent de persoanele care se aflau în poziţii de decizie, a eşuat aproape complet în gestionarea grupelor talentate de juniori şi a jucătorilor tineri care au fost la club. Au reuşit să-i alieneze pe mulţi din cauza problemelor financiare, dar şi a deficienţelor de management şi de comunicare.

Prea puţini dintre jucătorii trecuţi prin Centrul de Copii şi Juniori au purtat tricoul echipei ca s-o ajute sportiv. Între 2012 şi 2019, 17% din totalul prezenţelor a aparţinut acestor jucători. Cu aşa un CCJ puternic în spate, ACS Poli putea promova mai agresiv proprii jucători,  în dauna transferurilor exotice. Totodată, atunci când a făcut-o, clubul putea s-o facă mai sistematic, nu aşa cum s-a întâmplat sezonul trecut, cu o promovare în masă, în condiţii dificile, mai ales pentru jucători fără experienţă.

Şi mai puţini dintre jucătorii promovaţi au oferit beneficii monetare prin plecarea de la Timişoara. Valoarea pe transfermarkt a acestor tineri trecuţi pe la ACS Poli (jucători de până în 21 de ani) atinge incredibila sumă de 9 milioane de Euro. Aproape suma înscrisă la masa credală. Chiar dacă luăm în calcul excesele platformei de evaluare, o rată de conversie de măcar 30% ar fi oferit momente esenţiale de respiro în sezoanele anterioare.

Până la urmă, cu neajunsuri, erori şi nemulţumiri, ACS Poli a dat Ligii 1 şi altor campionate de top (lansând sau formând) un unsprezece complet: Pap – Belu, Artean, Balaure – Sorescu, O. Popescu, V. Dragomir, Bîrnoi, Mailat – Sîntean, Bărbuţ. Mai rămâne şi de câteva rezerve (Haruţ, M. Marin). Unii au părăsit echipa de tineri şi s-au afirmat în alte locuri, dar majoritatea din acest unsprezece au măcar un sezon de fotbal la ACS Poli în spate, fiind remarcaţi la clubul timişorean. Oricum ar fi, sunt mulţi jucători pentru ceea ce unii au numit „un centru de distrugere al talentelor”. Realitatea unui mediu dificil, piperat cu frustrări, are şanse să şi creeze, dar să şi distrugă cariere, depinde de mulţi factori. Pentru fiecare nume menţionat, găsim cinci, şase, şapte care au terminat junioratul în perioada 1995-1999 şi acuma nu mai joacă fotbal, sau o fac la Carani, Şag sau Parţa. Vina potenţialului neîmplinit este împărţită în funcţie de persoanele cu care discuţi.

Nu sunt cifre anormale, dacă avem în vedere că în Anglia doar 1% din jucătorii care nu semnează contracte la 18 ani cu cluburile formatoare mai joacă la nivel profesionist. Până la urmă, valoarea, caracterul, inteligenţa, accidentările şi norocul cern.

După pierderile punctuale de-a lungul anilor, evadarea generaţiei 2003, nenumăratele litigii iniţiate de proprii juniori împotriva clubului, şi în această vară ACS Poli a avut parte de un exod. Dacă majoritatea jucătorilor eligibili U19 (născuţi 2001 şi 2002) au rămas la club pentru echipa de seniori, restul au părăsit-o in corpore în iunie, iulie şi august, atât din cauza problemelor financiare şi a incertitudinii de la club, cât şi a faptului că ACS Poli nu mai are decât trei grupe de juniori. 

Plecări în vară 2019

Au fost plecări şi plecări de la ACS Poli în această vară. În primul rând, la nivel de seniori, mai mulţi dintre jucătorii care au revenit la club după împrumuturi nu au ales să continue. Este vorba despre Eduard Codrean (1998), Nino Gavruţă (1999), Slagian Andreici (1999), Sebastian Ureche (2000) care au continuat în ligile inferioare. Talentatul Narcis Popan (1999) a renunţat la fotbal după un sezon petrecut la Millenium Giarmata, chinuit de accidentări, în vreme ce David Pop (1999), care a jucat în liga secundă cu Poli sezonul trecut, va ajunge cel mai probabil în Italia. Alt component al lotului de anul trecut, Mario Contra (1999), se află în lotul lui ASU Politehnica.

Apoi, generaţia 2000, care şi-a încheiat junioratul în această vară, are patru reprezentanţi la echipa mare, dintre care doi au (re)venit pe căi ocolite. Nafi Iseini a fost declarat liber după ce a depus memoriu în primăvară, iar Raul Bonda a revenit la echipă după ce plecase în vara trecută. Velco Iovanivici şi Cristian Mitre completează lista. Dintre ceilalţi jucători care au ieşit vicecampioni la Campionatul Naţional în luna mai, trei nu mai joacă în acest moment: Robert Ursu, Flavius Marc şi Andrei Gavrilă. Alexandru Belu, care a debutat şi la Liga a II-a, a fost împrumutat la Flacăra Parţa, concentrându-se pe studii, aşa cum fac majoritatea celor care nu au rămas măcar în Liga a III-a (dar şi câţiva care au rămas). Andrei Mihai a tatonat terenul la Galaxy Electrometal, David Covaciu la Lugoj, în vreme ce Alex Demenescu, alt jucător care a suferit pe seama unor accidentări, a renunţat.

În ceea ce priveşte juniorii „activi” de la U19 şi U17, majoritatea s-au împărţit între echipele timişene. David Roşu (2004), care a debutat în Liga a II-a sub Valeriu Răchită, a fost transferat de Viitorul Constanţa, semn că este unul dintre cei mai promiţători jucători ai generaţiei sale. Duo-ul Sebastian Foca (2002) şi Bogdan David (2001) este la Dumbărviţa, asemeni lui Roger Kecskes (2001), toţi sub formă de împrumut. Portarul Valentin Velcea (2004) şi mijlocaşul Cătălin Sabaiduc (2002) au mers la LPS Banatul, în vreme ce David Periat (2002) şi Cristian Zetu (2004) au ajuns la ASU Politehnica. Nu mai puţin de şapte jucători au luat drumul Ripensiei, cea care a ocupat şi locul cu statut privilegiat al lui ACS Poli pe stadionul Electrica: Adrian Bain (2002), Andrei şi Cristian Buhăceanu (2003), Marcel Colţiş (2003), Lucian Leonte (2003), Sorin Avrămescu (2003), Alexandru Balabuc (2003). Rami Badaood (2001) şi Alin Bordianu (2000) s-au alăturat Parţei, acolo unde antrenor principal este Pavel Velcotă, cel care a pregătit gruparea U19 al lui ACS Poli sezonul trecut şi care a stat pe bancă la alb-violeţi în primele etape ale acestui sezon de Liga a III-a. Nu în ultimul rând, Dennis Weiszmuller (2003) şi Raul Cojocaru (2003) au ales să continue la Giroc Chişoda. Alţi doi jucători 2003, Alessandro Buju şi Raul Krutsch, nu au echipe în acest moment.

Această listă îi conţine doar pe „juniorii mari” plecaţi recent de la club, cărora li se adaugă destui jucători de la echipele mai mici de juniori , dar şi alţii care au părăsit echipa de-a lungul sezonului trecut. Cu toate problemele de la club şi incertitudinea care a domnit după plecarea lui Radu Birlică, nici decidenţii CCJ, cu Aurel Şunda în frunte, susţinut de Emerich Dembrovschi şi Viorel Boiţ, nu au mai găsit resurse şi argumente pentru a o proteja pe Poli, ca de alte ori de-a lungul ultimelor douăsprezece luni. În acest moment mai activează doar trei grupe de copii, una peste minimul necesar pentru Liga a III-a, anume cele de U15, U11 şi U9, completate cu jucători de la LPS Banatul, o grupă participând sub emblema lui Poli în colaborare cu LPS. Dintre antrenorii de la club care au format juniorii în ultimii şapte ani, doar Adrian Săvoiu şi Sorin Vlaicu se mai află sub contract, pe lângă secundul de la echipa mare, Petre Vlătănescu. Academia lui ACS Poli, clasată pe locul 21 în ţară şi eligibilă să se înscrie pentru Liga Elitelor la toate categoriile de vârstă, n-a mai avut pe cine trimite sau cu ce bani să se înscrie.

Până la urmă, însă, obiectivul primarului Nicolae Robu a fost atins: mare parte din capitalul de talent la nivel juvenil a rămas în zonă. Măcar o vreme. Pentru unii a fost bine, pentru alţii nu. Cel mai rău, cu siguranţă, a fost pentru Poli. Cei plecaţi pot oricând să se întoarcă, odată ce Timişoara va avea resursele să ofere un proiect fotbalistic ambiţios. Dar cenuşa carierelor neîmplinite şi a banilor neîncasaţi cine şi-o va pune în cap?

Declaraţii

Nafi Iseini (2000, ACS Poli): „Îmi aduc aminte, eram cel mai fericit când am ajuns la Poli, ca şi cum aş fi semnat cu Barcelona. Am plecat în acest an pentru că nu mă simţeam apreciat şi nu jucam la echipa mare, deşi consideram că aş fi meritat şansa. Am avut mai multe oferte în Liga a III-a în această vară, însă am ales să mă întorc pentru că mă simt foarte ataşat de acest club şi am venit sa ajut cât pot în aceste momente dificile.”

Cristian Zetu (2004, ASU Politehnica): „Am fost printre ultimii care au plecat de la grupa mea de juniori, din respect faţă de antrenorii cu care am lucrat şi pasiunea pe care au arătat-o aceştia de-a lungul anilor, în special domnul Vlaicu, care m-a ajutat mult să cresc ca fotbalist. Am ales să plec deoarece simţeam că nu exista destulă implicare în dezvoltarea juniorilor şi mă durea să văd cum tot ce a fost cândva acolo, mare parte din baza sportivă, a dispărut. Au dispărut spiritul şi dedicarea pe care le cer un brand precum Poli.”

Narcis Popan (1999, retras): „În ultimul an de juniorat, 2017/2018 am fost împrumutat de Poli la Lugoj, unde am suferit o accidentare gravă la genunchi, care m-a ţinut pe tuşă tot turul. A urmat o recidivă la începutul returului, deci practic am pierdut întregul sezonul. În acest timp, nu m-a sunat o persoană din cadrul clubului să mă întrebe de sănătate, nu am primit niciun fel de susţinere. Deşi am reuşit să joc sezonul trecut la Giarmata, mi-a fost greu să revin din punct de vedere fizic şi mi-am pierdut plăcerea pentru fotbal. Am fost ultimul golgheter de la Poli II pe când aveam doar 18 ani, dar clubul nu mi-a oferit nicio şansă.”